Recent am avut parte de un moment mai puţin plăcut. Mi s-a pierdut un unchi care este invalid. Toată viaţa a locuit la sat şi nu a fost nici pînă în satul vecin. Printr-o ironie a sorţii a luat-o pe drumul greşit cînd era la livadă. Şi pe lîngă astea invaliditatea lui este anume faptul ca nu poate vorbi destul de bine, este ca un copil de 3 ani deşi are 45.
De ce am hotărît sa scriu acest incident?
Timp de 3 zile familia a trecut printr-o agonie, neştiind unde este şi ce s-a întîmplat cu el. Şi cum în astfel de cauri se anunţa poliţia, au facut-o şi ei. Însă cam greu s-au mobilizat cei din raion într-o astfel de situaţie. Între timp rudele mele l-au cautat şi-n gaura de şarpe, o spun la modul cel mai serios.Într-un final vine şi poliţia însă de mare folos n-au fost. În timp ce rudele mele îl căutau prin satele vecine, politiştii care erau cu ei ce crede-ţi ca făceau?. Le-au lasat pe matuşile mele lîngă un cimitir,unde se presupunea ca l-ar fi văzut, iar ei opreau maşini cică să facă bani de benzină.Altul şi mai şi, îşi găseşte o iubită şi nu revine decît spre seară, şi spune “Ce să fac dacă mi-a chikat?”. Logic că l-au găsit rudele mele dupa zile întregi de spaimă şi durere.Iar într-un final ce crede-ţi că au făcut poliţiştii,şi-au scris în rapoarte ca ei au ţinut legătura cu primăriile şi sectoriştii din regiune,au inspectat teritoriul. Şi desigur cazul a fost rezolvat. Într-un final toşi sunt mulţumiţi. Ei au rezolvat cazul şi noi ne-am găsit unchiul. Spre rămas bunl au spus doar atît: “Vouă chiar v-a păsat de el, deşi este un invalid. Rar se întîmplă ca rudele să caute pe cineva cu atîta insistenţă, de obicei se lasă pe seama poliţiei.”
Uneori stau şi mă gîndesc cît de operativă poate fi poliţia în raion, căci aşa cazuri nu le ”chikă” în fiacare zi.
