Din aprilie 2009 în ţară parcă totul s-a oprit, nimeni nu face nici o mişcare, atîta vreme cît nu se ştie cine şi ce fotolii ocupă. Şi cum fotoliile sunt atît de comode, că e greu să le împartă, începe lupta pentru ele. De mai bine de jumatate de an tot aşteptăm să avem un preşedinte, căci parcă am fi ca puii fără cloşcă. În cazul nostru cloşca rămîne fără pui, căci nu se prea înţeleg între ei.
Cît timp acolo sus tot hotărăsc, la Chişinău a devenit o modă să tot aştepţi ziua cînd poate se va hotărî ceva, şi toţi speculează, aşteaptă şi în final nimic nou. Ne rămîne să mai aşteptăm încă puţin.
Ca într-un final să ştim dacă avem sau nu un preşedinte, sau să vedem care sunt tendinţele în 2010.
